Skip to content

“Adevărul” are probleme cu adevărul

O tristă descoperire mă face să scriu această postare.

Am dat acum ceva timp peste articolul ăsta. Sunt atât de multe în neregulă cu el încât nici nu știu de unde să încep, dar fac tot posibilul. Articolul discuta libertatea (sau lipsa de libertate) de care suferă mediul academic american.

Iată exemplele lor:

Zeci de profesori universitari care pun la îndoială teoria evoluţionismului sunt alungaţi din universităţi americane şi europene. Un exemplu concret de „execuţie” este al cercetătorului Raymond Damadian, inventatorul investigaţiei moderne RMN – Rezonanta Magnetică Nucleară.[…] inventatorul RMN mărturiseşte cum a fost batjocorit şi dat afară din comunitatea academică în momentul în care a început să contribuie cu articole în reviste creaţioniste (Christianity Today) sau să îşi expună dovezile ştiinţifice care demontează teoriile lui Darwin. Totul a culminat cu retragerea nominalizarii sale pentru premiul Nobel în medicina în 2003. În mod ironic, în acel an premiul a fost acordat altor doi profesori care au adus câteva îmbunătăţiri aparatului lui Damadian.

Ei bine, în realitate Damadian a inventat o tehnică de RMN (rezonanță magnetică nucleară) care a fost abandonată pentru că nu avea reyoluţie suficientă pentru scopurile ei şi rezultatele erau mult prea variabile. Prin urmare deși e adevărat că premiul Nobel nu i-a fost acordat, acest lucru s-a întâmplat pentru meritul lui e discutabil. Dacă inventezi ceva ce nu e cu adevărat util pentru ce vrei să primești cea mai mare distincție științifică posibilă?

Puteți vedea ridicolul acestei pseudo-controverse aici

They named their original machine “Indomitable” to capture the spirit of their struggle to do what many said could not be done… but no systems would ever use Damadian’s method however. His technique of imaging was never made a practically usable method and has never been used in what is considered MR imaging as we know it today. His 1972 patent never described an imaging device but a method of “detecting” cancer… more of a Geiger counter approach for cancer ‘detection’

Continuăm cu altă falsă problemă, respectiv ”concediatul” Richard Sternberg

Biologul Richard Sternberg este un alt exemplu care a avut o soartă similară în calitate de editor al unui jurnal afiliat unui muzeu prestigios. Sternberg a citat un articol al doctorului Stephen Meyer care sugera că „Designul Inteligent (Planul Inteligent) ar putea explica felul în care a apărut viaţa”, considerând că articolul respectiv ridică nişte întrebări importante. Prin urmare acesta şi-a pierdut slujba, deşi era evoluţionist

Ei bine, Richard Sternberg și susținătorii lui sunt atât de mincinoși încât, sincer, îmi vine greu să cred că pot trăi cu ei înșiși asemenea oameni lipsiți de noțiuni elementare de onestitate.

Richard Sternberg era editorul unei reviste științifice asociată muzeului Smithsonian. În calitatea lui de editor și-a folosit poziția pentru a publica o lucrare a lui Stephen Meyer legată de inteligent design (creaționism cu alt nume). Publicarea unei lucrări despre ID într-un jurnal științific (mai ales unul legat de Smithsonian, un muzeu prestigios) este evident un motiv de nemulțumire. Faptul ca Sternberg a încălcat procedura standard (nu s-a consultat asupra publicării respectivei lucrari cu un editor adjunct) nu e menționat în articolul Adevărul. În special pentru că subiectul lucrării lui Meyer nu avea nici o legătură cu tema principală a jurnalului respectiv (studierea taxonomiei) și nici măcar cu expertiza lui Sternberg, prin urmare motivul pentru care el a hotărât unilateral să publice acea lucrare este evident o forțare și o încălcare a regulilor

Systematics (the study of taxonomy) is the subject of the PBSW and it is the subject of Sternberg’s expertise, but it is not the subject of Meyer’s paper. The primary subject of the paper is the Cambrian explosion and, ostensibly, bioinformatics as it pertains to the origin of the higher phyla. This is not the focus of Sternberg’s research, nor does it have much of anything to do with systematics other than an obligatory discussion of how many phyla and sub-phyla originated during the Cambrian. The most appropriate reviewers, then, would be paleontologists. Among the associate editors at the time (and still today) was Gale Bishop, an expert in invertebrate paleontology. There were three other specialists on invertebrates among the associate editors as well, including current PBSW editor Stephen Gardiner, Christopher Boyko and Janet Reid, all specialists in invertebrate zoology (the Cambrian fauna was almost entirely made up of invertebrates). Yet Sternberg felt no need to let any of those people, all more qualified than him on the subject, even look at the paper, or even make them aware of its existence. He may not have been under any formal obligation to send the article to someone with a specialty in Cambrian paleontology, but that is both the professional and the ethical thing to do. [1], [2]

Și mai ridicol este că Sternberg nici măcar nu era angajat al Smithsonian (postul de editor nu era plătit) și în plus depusese demisia cu șase luni înainte de publicarea respectivului articol. Filmul în care apare Sternberg (și practic baza întregului articol Adevărul) este un controversat documentar, mincinos și manipulator ca si articolele din presa română. Pe de altă parte nici măcar lucrarea lui Meyer nu merită atenția generată. Iată review-ul unor experți aici și aici

O confuzie intenționată se face în respectivul articol între libertatea academică și libertatea de exprimare. Iată ce spune legea educației:

Membrilor comunităţii academice le este garantată libertatea academică. În baza acesteia, ei pot exprima liber opinii academice în spaţiul universitar şi au libertatea de predare, de cercetare şi de creaţie, în conformitate cu criteriile de calitate academică

Cine l-a păcălit oare pe autorul articolului că libertatea academică e egală cu libertatea de exprimare? Ce înseamnă ”criterii de calitate academică”, nu cumva niște noțiuni minimale pentru ideile exprimate în cadrul academic? Sunt acestea îndeplinite de ID? Până acum, nici pe departe, designul inteligent nu este decât o versiune modificată a creaționismului (care poate fi prescurcat prin ”Dumnezeu a făcut lumea și cam asta e tot ce trebuie să știi”).

Acum începe însă cea mai jenantă parte a articolului Adevărul marcată de apariția lui Emanuel Tândrea, un teolog de la o universitate din Timișoara. El scoate la înaintare o minciună sfruntată:

Nu aş dori să fie învăţaţi că holocaustul (care a fost un concept darwinian, rezultatul unei concepţii despre lume şi viaţă izvorâtă din legea selecţiei naturale) nu s-a întâmplat niciodată. De asemenea nu aş vrea să audă doar argumentele pro eutanasie sau avort, fără a acorda aceeaşi vizibilitate contraargumentelor mai ales în spaţiul nostru iudeo-creştin de secole

Holocaustul a fost conceput de creștini, pus în practică de creștini și susținut de creștini. Sigur că poate unii erau evoluționiști, dar Hitler nu era (conform propriilor cuvinte în Mein Kampf). În plus să acuzi teoria evolutiei prin selecție naturală că ar fi responsabilă pentru  selecția artificială către care tindea Holocaustul înseamnă să fie să n-ai habar despre ce spune evoluția (foarte probabil) fie să fi de-a dreptul rău intenționat.

Mi se pare respingător să se aducă într-o discuție științifică tema avortului.Este doar o tehnică de schimbare a discuției specifică celor care nu au de fapt argumente solide. Femeile încercau să-și provoace avortul cu mii de ani înaintea apariției ”Originii Speciilor” și simplul fapt că oamenii nu par a fi creați ci evoluați nu schimbă asta (deși, spre binele lor, procedura medicală este acum sigură).

Un ignorant precum Emanuel Tândrea nu are ce căuta într-o discuție despre evoluție. Dacă ar fi doar ignorant nu ar fi așa grav (carențele de educație se pot rezolva) dar am senzația că este mincinos cu bună-știință în numele zeului lui, care culmea, il învață să nu mintă.

Din păcate nu a fost suficient de adâncă groapa de ignoranță în care s-au scufundat atât autorul articolului inițial cât și reprezentanții credincioșilor, pentru că azi Adevărul (ediția centrală) publică mizeria asta care practic e o rescriere a aceluiași articol folosind și obosita sintagmă ”omul se trage din maimuță”. Ai crede că la 150 de ani de la publicarea ”Originii Speciilor” oamenii ăștia ar fi măcar în stare să înțeleagă teoria datorită căreia sunt în viață (spun asta pentru că o mare parte din medicină este funcțională datorită teoriei evoluției).

Faptul că într-o universitate de medicină se discută despre creaționism altfel decât râzând și ironizând ridicolul unei ipoteze care se vrea științifică e destul de trist iar faptul ca rectorul respectivei universități mai declară și asemenea aberații, e cu atât mai grav:

Evoluţionismul are multe verigi slabe, care ar putea fi acoperite de creaţionism. După o epocă de secularizare excesivă, inclusiv de «scienticism», ar trebui să ne întoarcem la un model în care ştiinţa să aibă şi conştiinţă, iar libertatea de opinie să fie acceptată. Prea mult timp s-a spus că ştiinţa rezolvă tot şi că tot ce e posibil din punct de vedere ştiinţific este şi acceptabil moral. Dar nu am realiza decât o societate lipsită de spiritualitate

Dar pe de altă parte, am aflat că în cadrul aceleiași Universități se studiază și homeopatia, o altă metodă de păcălit credulii. Poate Ministrul Educației, domnul Funeriu, ar trebui să știe lucrurile acestea? Ce spuneți, are evoluționismul multe verigi slabe care ar putea fi acoperite de Monstrul Zburător din Spaghete Dumnezeul creaționiștilor?

Aceste tehnici de manipulare, care clamează lipsa libertații de opinie în spațiul academic, sunt rău intenționate și fac parte dintr-o campanie proaspăt inițiată de fundamentaliști de diverse feluri. Aproape că aș acuza Adevărul de primire de mită, dar mă gândesc că primesc destui bănuți de la cititorii de Rahan.

Rolul presei este acela de a găzdui discuțiile publice, de a prezenta informațiile nepărtinitor și de a asigura cercetarea afirmațiilor făcute de cele două tabere. Dar dezinformarea? Interpretarea greșită a faptelor? Este aceasta rolul presei? Este aceasta ce ați învățat la deontologie dna Carmen Constantin? Știu că deontologia este o materie mai mult ignorată în facultățile de jurnalism, dar asta nu înseamna că nu trebuie aplicată în viața reală.

Ați tolera în presă o dezbatere de la egal la egal între astronomi și astrologi pe tema ”Nucleosinteza și evoluția stelelor”? Ați tolera țipetele isterice ale alchimiștilor care nu sunt lăsați să profeseze lângă colegii lor chimiștii? În ce lume vreți să trăiți, cea în care oamenii de știință educă și descoperă lucruri noi sau cea în care popi și fanatici spun că tot ce era de descoperit a fost deja descoperit și ne este relevat în Biblie?

Dacă scrieți despre educație, doamna Constantin, e cazul să vă educați temeinic înainte. Creaționismul nu este nici măcar o teorie, e un vis umed al creștinilor de a îndoctrina copii chiar și în orele de știință. E inacceptabil și ridicol ca un jurnalist să pice în plasa promotorilor ignoranței. Și e cu atât mai penibil să se întâmple acest lucru în ”ziarul quality numărul 1 din România”.  Acesta nu e jurnalism de ”calitate”.

  • Daniel Dancea
  • 5135 afişări
  • Luni 14 iun 2010

//

Teoriile lui Darwin iscă discuţii aprinse în lumea academică

Timisoara

Teoriile lui Darwin iscă discuţii aprinse în lumea academică

// // <![CDATA[
if (AC_FL_RunContent == 0) {
alert(“Error: AC_FL_RunContent (AC_RunActiveContent.js) not found”);
} else {

//Version check for the Flash Player that has the ability to start Player Product Install (6.0r65)
var hasProductInstall = DetectFlashVer(6, 0, 65);

//Version check based upon the values defined in globals
var hasReqestedVersion = DetectFlashVer(
flash_64819_requiredMajorVersion,
flash_64819_requiredMinorVersion,
flash_64819_requiredRevision
);

//Check to see if a player with Flash Product Install is available and the version does not meet the requirements for playback
if ( hasProductInstall && !hasReqestedVersion ) {
// MMdoctitle is the stored document.title value used by the installation process to close the window that started the process
// This is necessary in order to close browser windows that are still utilizing the older version of the player after installation has completed
// DO NOT MODIFY THE FOLLOWING FOUR LINES
// Location visited after installation is complete if installation is required
var MMPlayerType = (isIE == true) ? “ActiveX” : “PlugIn”;
var MMredirectURL = window.location;
document.title = document.title.slice(0, 47) + ” – Flash Player Installation”;
var MMdoctitle = document.title;

// Express install
// (!)IN OBSERVATION: IE Browsers (as usual). Don’t run Action Script in preproduction
AC_FL_RunContent(
“src”, “/static/BBTFlash/swf/playerProductInstall”,
“FlashVars”, “MMredirectURL=”+MMredirectURL+’&MMplayerType=’+MMPlayerType+’&MMdoctitle=’+MMdoctitle+””,
“width”, “100%”,
“height”, “100%”,
“align”, “middle”,
“id”, “detectionExpressInstall”,
“quality”, “high”,
“bgcolor”, “#3A6EA5”,
“name”, “detectionExpressInstall”,
“allowScriptAccess”,”always”,
“type”, “application/x-shockwave-flash”,
“pluginspage”, “http://www.adobe.com/go/getflashplayer&#8221;
);
} else if (hasReqestedVersion) {
// if we’ve detected an acceptable version
// embed the Flash Content SWF when all tests are passed
AC_FL_RunContent(

‘movie’, ‘/static/ADVAdevarul/swf/audioplayer’,

‘flashvars’, ‘archivo=/bbtcontent/audiofile/ADVAUD20100614_0001/0_201006144sWtRc.mp3’,

‘wmode’, ‘transparent’,

‘width’, ‘455’,

‘height’, ’40’,

‘src’, ‘/static/ADVAdevarul/swf/audioplayer’

);
} else { // flash is too old or we can’t detect the plugin
var alternateContent = ‘


+ ‘
‘ + ‘Este contenido requiere tener instalado el reproductor Adobe Flash Player.’ + ‘

+ ‘Obtener Flash
+ ‘

‘;
document.write(alternateContent); // insert non-flash content
}
//
}
// –>]]>

Para poder reproducir este contenido necesita tener instalado el reproductor Adobe Flash Player
(Obtener Flash), y tener habilitada
la ejecución de Javascript de su navegador.

// <![CDATA[
var rand= “”;
while(rand.length

Zeci de profesori universitari şi cercetători de renume din Statele Unite ale Americii au ajuns să fie concediaţi pentru că au pus la îndoială teoria evoluţiei. Fenomenul ia amploare şi în Europa. În România nu s-a ajuns încă în această situaţie, dar unele aspecte ale vieţii academice din România pun sub semnul întrebării libertatea de exprimare.

În România, libertatea profesorilor de a spune ce gândesc şi de a cerceta diferite aspecte, oricât de sensibile şi controversate ar fi, este mai mare decât  în America şi Europa, unde libertatea academică este drastic amputată. În Occident, cenzura a pornit odată cu contestarea teoriei lui Darwin. Zeci de profesori universitari care pun la îndoială teoria evoluţionismului sunt alungaţi din universităţi americane şi europene. Un exemplu concret de „execuţie” este al cercetătorului Raymond Damadian, inventatorul investigaţiei moderne RMN – Rezonanta Magnetică Nucleară. În urma invenţiei lui Damadian, recunoscută a fi una din cele mai mari invenţii ale secolului XX, s-au construit peste 500 de milioane de aparate de scanare RMN, reprezentând o industrie de peste cinci miliarde de dolari anual.

În cartea lui Jerry Bergman, „Slaughter of the Dissidents” (Masacrul Dizidenţilor), inventatorul RMN mărturiseşte cum a fost batjocorit şi dat afară din comunitatea academică în momentul în care a început să contribuie cu articole în reviste creaţioniste (Christianity Today) sau să îşi expună dovezile ştiinţifice care demontează teoriile lui Darwin. Totul a culminat cu retragerea nominalizarii sale pentru premiul Nobel în medicina în 2003. În mod ironic, în acel an premiul a fost acordat altor doi profesori care au adus câteva îmbunătăţiri aparatului lui Damadian.

Biologul Richard Sternberg este un alt exemplu care a avut o soartă similară în calitate de editor al unui jurnal afiliat unui muzeu prestigios. Sternberg a citat un articol al doctorului Stephen Meyer care sugera că „Designul Inteligent (Planul Inteligent) ar putea explica felul în care a apărut viaţa”, considerând că articolul respectiv ridică nişte întrebări importante. Prin urmare acesta şi-a pierdut slujba, deşi era evoluţionist

Advertisements

Religia în școli, o dovadă a incompetenței statului

Am urmărit cu mare atenție discuțiile pe marginea introducerii sau eliminării obligativității studierii religiei în școli.

În momentul de față situația e clară, s-a hotărât, nu se poate.

Nu se poate să acordăm părinților o alternativă la educația religioasă în școală. Această alternativă putea fi atât istoria religiilor, etica, educație civică, o limbă străină, o specializare pe o anumită materie.

Ei bine nu, Patriarhia Română a decis să facă presiuni asupra parlamentarilor și aleșii noștrii fără coloană vertebrală au cedat ca moluștele.

Ar fi interesant de văzut ce e mai util în societate. Se presupune că școala generală și liceul trebuie să producă o bază de cunoștințe pe care se poate construi mai departe personalitatea și dezvoltarea personală a unui om. Școala te pregătește cu baza teoretică și practică pentru integrarea în societate. Asta înseamnă atât pregătirea pentru un loc de muncă cât și pentru viața în comun cu ceilalți.

În acest context, religia sau educația religioasă ce rol are? Sunt oamenii religioși mai buni decât cei nereligioși? Au ei mai multe șanse în viață? Sunt favorizați în vreun fel? Este religia un factor favorizat la locul de muncă? Te învață religia gândirea critică necesară la aproape orice loc de muncă?

Experiența de zi cu zi spune că nu, în fiecare zi vedem oameni altfel credincioși, educați în spiritul ortodox, care încalcă legi, omoară oameni sau pur și simplu se comportă imoral. Deci la ce e bună educația religioasă?

Clasa noastra politica este destul de puternic religioasa. Presedintele Băsescu ne povestea cum a botezat el un musulman, Mircea Geoană (al doilea om în stat) are ca și exemplu personal pe Patriarhul Daniel, Gheorghe Flutur face călătorii către Ierusalim pentru a aduce o lumânare și exemplele pot continua la nesfârșit.

Totuși, noi culegem roadele acestor politicieni, suntem la cheremul politicilor fiscale și legale pe care le impun și consecintele se văd foarte clar.
Nu vreau sa sugerez că religia sau credinta te face incompetent ca și politician, dar poate cu o atitudine mai pusă pe treaba și mai puțin “lasa ca ne-ajută Dumnezeu” nu ajungeam aici.
Și nu e vorba doar de clasa politică, practic la nivelul întregii societăți atitudinea “Doamne miluieste” genereaza incompatibilitati cu asumarea responsabilitatilor si pus osul la munca. Aminitiți-vă scenele ridicole cu preoți făcând rugăciuni pentru sosirea ploii în anii secetoși, într-o țară în care seceta nu e o noutate. Nu puteam acum zece-douăzeci de an să facem sisteme de irigație moderne? Nu, că ne-ajută Dumnezeu să plouă cum trebuie. Amintiți-vă scenele penibile cu preoți sfințind mașinile românilor pioși și chiar și pârtiile de schi. Poate o campanie de condus prudent și câteva măsuri de securitate suplimentare ar fi fost mai utile, dar nu contează, ne ajută Dumnezeu să nu facem accidente.

Dar vine și acea zi în care trebuie să-ți iei soarta în mâini și să decizi pentru tine, să te desprinzi de grup, de ceea ce e comod si simplu si sa faci alegerea dificilă. Asta trebuia să facem noi, ca si națiune, in 2010. Să ne desprindem de leagănul religios în care ne-am ascuns de realitate în ultimii 20 de ani. Era vorba de un pas mic, de pornirea unei educații diversificate pentru copii de azi, copii care cresc într-o epocă în care totul se întâmpla repede, în care cel mai informat este cel mai puternic și cel care stie să gândească repede și să se adapteze va reuși mai mult.

Într-o lume în care tehnologia ne domină viața și educația științifică este esențială, nu pentru carieră ci pentru a putea trăi normal in societate, noi alegem să oferim copiilor îndoctrinare pură? Fără alternativă?

Părinti, va propun să vă opuneți din răsputeri educației religioase îndoctrinatoare oferită de BOR. Completați formularele necesare pentru a vă retrage copilul de la ora de religie și apoi discutați cu directorul ce alternative va oferă în ora respectivă. Nu v-aș încuraja să mituiți sau să amenințați dar să obțineți o ora de educație utilă pentru copilul vostru? Da, cu siguranță. Gândiți-vă ce util îi va fi să știe o limbă străină pe lângă engleză și română, ce orizonturi îi puteți deschide cu ore suplimentare de istorie, desen, muzică, orice materie către care să aibă o înclinație.

Da, educatia religioasa e si ea importanta, însă păstrați educația religioasa acasă sau în biserică. Controlati ceea ce primește copilul vostru ca și informație, asigurati-vă ca e corect, util și adevărat. Gândiți-vă serios la viitor și întrebați-vă dacă în lumea în care va crește el (sau țara în care se va muta) va mai conta educația ortodoxa primita, dacă îl va ajuta în definirea dorințelor, necesităților și în îndeplinirea scopurilor sale . Pariul meu e că nu va avea nici cea mai mică importanță pe când studiul unei limbi străine va conta cu siguranță.

Protestați împotriva lipsei de alegere pe care politicienii pe care i-ați ales v-au impus-o. Protestați împotriva îndoctrinării și lipsei de alternative.

Oferiți copiilor voștri o educație echilibrată și corectă, cu informații științifice și din toate domeniile de activitate umană. Dar nu indoctrinați ci educați, nu opriți cercetarea ci încurajați-o, promovați toleranța și acceptarea ideilor diverse însă fiți necruțător cu minciunile și păcălelile care nu aduc valoare vieții umane.

Relația dintre atei și familia lor

Eu sunt atee de vreo cativa ani buni,dar in jurul meu pot sa spun ca mai stiu o singura persoana care nu crede in Gizaz in rest toti sunt indoctrinati pana peste cap si-mi fac capul calendar si pariul lui pascal il aud la 4 din 5 credinciosi de fiecare data cand ma scap sa le mai zic cate ceva.

E nasol, te judeca foarte rapid doar pentru ca nu esti pe aceeasi lungime de unda cu ei, asa ca de multe ori imi gasesc refugiul pe blog-uri, forumuri, unde mai dau de oameni NORMALI.

Ca sa intelegi mai bine cum ma chinui eu cu ei zilnic, iti spun ca ai mei sunt despartiti, taicamio e pocait si ma pune sa zic rugaciuni inainte de fiecare examen si maicamia e atee dar ii e frica si rusine sa recunoasca.

SpunNUincultilor

Dragă SpunNU,

Legat de apărarea ta la Pariul lui Pascal la care ești supusă, nu uita că poți să le răspunzi cu aceeași monedă. Ai articolul meu, dar cel mai simplu e să întrebi ”Dar dacă zeul care există apreciază scepticismul și nu credința oarbă pe care mi-o propuneți. Mergeți toți în iad!” sau ”Dacă zeul suprem e cel al unui trib minor din Papua Noua Guinee și vă urăște cu pasiune că nu l-ați slăvit, în timp ce pe mine care măcar am fost neutră mă acceptă?”

După cum vezi, nu se poate câștiga cu pariul lui Pascal, este o falsă apărare și un argument lipsit de logică.

E bine să îți găsești un loc unde oamenii sa te accepte ca și ateu. Un loc ideal este chiar http://forum.atei.ro , și ai fi uimită câte subiecte sunt dezbătute zilnic acolo. Trăim amândoi în România și îmi dau seama că a sugera să creezi un grup real de prieteni care să fie cu toții atei e nerealist, dar dacă ești în București oamenii de pe forum se întâlnesc o dată la două săptămâni. Dacă nu, chiar și virtual e mai bine decât nimic, nu?

Despre părinții tăi, care presupun că sunt principala problemă, cred că e momentul să pui piciorul în prag. Identitatea religioasă e o parte importantă a personalității tale și dacă ei nu sunt în stare să te accepte e cazul să vă reevaluați relația.

Sunt mai multe lucruri de rezolvat.

A. Tatăl tău știe că ești atee? E important dacă i-ai spus sau nu, altfel s-ar putea să creadă că ești pur și simplu leneșă în a face rugăciuni.

Dacă știe atunci ia-l la o discuție și explică-i că e insultător să fii forțată să faci ceva ce ți se pare degradant.

Ai putea să-i spui ceva de genul:

Tată, înțeleg că pentru tine, credința e foarte importantă. Pentru mine nu este și te rog să îmi respecți părerea. Relația dintre noi trebuie să fie mai presus de dogme și ideologii. Eu te iubesc pentru că ești tatăl meu și ai fost alături de mine toată viața, iar tu pentru că sunt copilul tău, parte din trupul tău și produsul unei iubiri sincere. Diferențele de opinie în orice privință nu ar trebui să ne facă să ne iubim mai puțin ci să ne acceptăm ca și persoane independente, capabile de discuții echilibrate pe orice temă. De asta îți cer să renunți la a-ți impune religia asupra mea, în numele dragostei pe care ne-o purtăm reciproc.

Dacă dorești să te rogi pentru mine așa cum îți cere credința ta, eu îți mulțumesc. A mă forța pe mine să fac asta este însă o dovadă de lipsă de respect față de părerile mele, păreri care sper că acum au devenit foarte clare.

Ai grijă totuși să nu derivați în certuri și ciondăneli. Dacă ți se pare mai eficient poți să refuzi să discuți subiectul imediat dupa afirmația ta (când el probabil se va inflama) și să îl lași să se calmeze. Poți chiar să pleci, spunând că îl lași să se gândească la ce i-ai spus. În mod normal îi va deveni clar că va trebui să aleagă între a-și pierde fiica și a-i accepta ateismul. Cum tații își adoră fiicele ar trebui să fie simplu de aici încolo.

Depinzând de cum îl cunoști tu, poți alege o discuție față în față, telefonică sau electronică. Sfatul meu ar fi să vorbiți sincer și direct, pentru că va fi ușor să vezi reacțiile la ceea ce spui și să ajustezi cuvintele în funcție de asta.

Dacă nu știe, e ceva mai complicat. Asta pentru că dacă depinzi financiar  de el (sau dacă pensia alimentară e un sprijin important) ar fi absurd să îți periclitezi siguranța casei și sprijinului familial, oricât de frustrant ar fi acum. Cum mi-ai spus ca ai 20-21 de ani, poate e momentul să îți găsești propii pași și să devii independentă financiar.

Nu uita că părinții își scot foarte greu din minte primii 10-12 ani de viață în care practic suntem dependenți de ei. Această dependență se rupe la adolescență și devine pregnantă pe măsură ce viața își urmează cursul. Una e să spui că ești atee la 15 ani când o să râdă de tine și o să zică că o să-ți treacă într-o săptămână și alta e să o spui la 20-25 de ani când poate deja ai casa și familia ta. Aici e decizia ta, și dacă crezi că nu e încă momentul să îi spui tatălui tău atunci nu o face. Nu e o decizie pe care să o iei în grabă, gândește-te bine la relația ta cu tatăl tău, la ce reacție ar putea avea și la cum vor evolua sentimentele dintre voi ulterior.

Cât despre momentul în sine, cel mai rezonabil este un moment care să nu fie încărcat de simbolistică religioasă ca să nu pară o metodă de a te eschiva de la mers la biserică de Înviere de exemplu.

Dacă tot ce vrei e să scapi de rugăciuni fără a-l minți, poți să-l rogi să iasă din cameră (presupun că nu stă să asculte cum te rogi) și să folosești cele câteva minute pentru a te liniști și a te concentra, respirând și eliberându-ți mintea de alte gânduri. Poți încerca câteva tehnici de meditație, e plin internetul de ele (ai grijă, totuși, că multe sunt legate de mișcări religioase).

B. Mama ta, e un subiect mai simplu. Dacă poate ție ți-ar recunoaște că e atee, probabil că se teme de părerea vecinilor și prietenilor.  Asta e desigur ridicol, dar nu uita că părinții noștrii au crescut în vremurile în care ”gura lumii” era foarte importantă. Pe de altă parte, dincolo de bravadă și hotărâre nu uita că a te declara ateu nu-ți aduce avantaje, așa cum cred că știi deja. E important să nu te minți pe tine însuți, dar dacă alții preferă să o facă de ce îți bați tu capul?

Cu ea poți încerca câteva cărți de-ale lui Richard Dawkins sau chiar A.C. Grayling, care să-i trezească interesul către această temă de discuție. Poți de asemenea să programezi o vizită la muzeul Antipa și să ajungeți din exponat în exponat la discuții despre religie.

Poate că așa, încet încet, va începe să vadă că știința ne oferă explicații rezonabile pentru lume, și cine știe poate prinde curaj și începe să se deschidă către tine.

Lumea plină de incertitudini a ateismului și scepticismului este mult mai dificilă decât cea cu răspunsuri pregătite de mii de ani ale religiei. Eliberarea de constrângerile sociale ale ”poporului creștin-ortodox” este și ea problematică.

Nu putem decât să sperăm că împreună vom face lumea mai bună prin exemplu personal și că cei la care ținem ne vor urma.

Evoluție și creaționism, o discuţie fără sfârşit?

Va salut!
Subiectele alese: credinta – evolutionism – creationism , care sunt extrem de limitate in raportul lor cu realitatea cotidiana dar care alimenteaza munti de teorii!
Intrebarea : de ce nu va lasati o usa deschisa spre necunoscut atit timp cit evolutionismul presupune o credinta mult mai puternica sa accepti teoriile sale iar creationismul inca nu si-a spus ultimul Cuvint ? Eu sunt convinsa ca Cine va avea ultimul cuvint – Acela va hotari soarta tuturor indivizilor pentru totdeauna !
: cum poti trai fara se crezi cel putin 50 % intr-un Proiectant initial al vietii , un Creator suprem al tuturor? ( in OM – ratiunea iti spune ca nu poti sa crezi ; in pasiunea sau profesia ta – e ceva fara viata si te vei consuma fara ca investitia ta sa dureze prea mult ! Deci ce-ti ramine de crezut? )
OMUL e prea neputincios ca sa nu accepte aproape orice ii trece prin minte cu privire la sursa vietii !
Iar ca sa devii animal sau robot, sclav …. nu e de dorit!
Va multumesc anticipat!

Ilenuș

Draga Ilenuș,

Mie nu mi se pare că tu ai o întrebare ci mai degrabă te miri de tupeul unora de a nu fi de acord cu ceea ce declari ca și adevăr absolut. Totuși în spiritul corectitudinii o să îți răspund ca și cum ai fi cu adevărat interesată de ceea ce îți spun, așa cum îmi doresc de fapt să fii. Sper ca din articol să nu reiasă un ton superior sau paternalist și sper ca tu și cei care au aceeași întrebare să înțelegeți că îmi doresc doar să studiați în detaliu răspunsul meu, răspunsurile și dovezile către care vă voi trimite și apoi să vă întoarceți către vechea voastră poziție și să vedeți unde se află greșeala.

Înțeleg că principala ta acuzație/întrebare este “de ce nu va lasati o usa deschisa spre necunoscut atit timp cit evolutionismul presupune o credinta mult mai puternica sa accepti teoriile sale iar creationismul inca nu si-a spus ultimul Cuvint?”

Ilenuș, în primul rând creaționismul nu are nici un cuvânt de spus. Creaționismul este o ipoteza nesustenabilă despre apariția și dezvoltarea vieții susținută de cei care nu înteleg știința modernă. Asta ca să stabilim unde stăm în această problemă. Poți să nu fi de acord cu asta, dar sper să îmi înțelegi poziția de start și să citești mai departe cu atenție, te asigur că nu vei avea nimic de pierdut.

1. Știința modernă pornește de la premisa că tot ce ne înconjoară poate fi cunoscut și explorat. Cu această idee ne înarmăm atunci când investigăm lucruri banale precum forma unui măr și lucruri complicate precum structura unui atom. Pentru a ne asigura că avem mereu răspunsuri valide, oamenii de știință (mulți dintre ei credincioși, ca de exemplu Isaac Newton) au dezvoltat un sistem în care orice eroare este până la urmă eliminată pe măsură ce cunoștințele despre lumea care ne înconjoară se extind. Acest sistem se numește metoda științifică, și poți afla mai multe despre el în link-ul oferit.

2. Evoluția nu cere credință. Sau dacă vrei, același nivel de credință care e necesar pentru a fi sigur că mâine dimineață, când te vei trezi, Universul va mai exista. Evoluția se bazează pe câteva idei simple și ușor de înțeles dar înainte de asta, cred ca trebuie să elimin câteva mituri legate de această superbă teorie științifică:

  • Evoluția nu discută apariția vieții. Apariția vieții este un domeniu separat numit abiogeneză. În schimb, evoluția se referă la cum se dezvoltă viața indiferent de cum apare ea. Ce e absolut grozav la această teorie e că nu contează cum apare viața, sau în ce parte a universului va mai apărea, ea va evolua după aceleași reguli, însă nu neapărat cu aceleași rezultate. În caz că te întrebi, răspunsul la ”Cum a apărut viața?” este ”Nu știm exact, dar avem niște teorii grozave”.
  • Evoluția nu discută apariția Universului. Asta este o chestiune pentru astronomi și pentru o știință numită cosmogonie. Te încurajez să afli mai multe atât despre abiogeneză cât și despre cosmogonie și teoriile despre începuturile Universului, sunt absolut fascinante și o să vezi că știm destul de mult despre fiecare. Nu extraordinar de mult, și mereu există o zonă neexplorată, dar nu e ăsta tot farmecul?

Ok, ziceam că evoluția nu cere credință, dar se bazează pe niște procese. Iată-le :

  1. Mutația genetică reprezintă schimbări în ADN-ul unui organism, schimbări pe care celelalte două procese le folosesc.
  2. Selecția naturală reprezintă procesul neîntâmplător prin care mediul favorizează schimbarea genetică obținută prin mutație în pasul 1. Dacă mutația este benefică organismului atunci acesta se va înmulți și respectiva mutație va deveni dominantă în populație. Un exemplu simplu: dacă un leu ar beneficia de o mutație care l-ar face să alerge cu 5 km/h mai repede decât toți ceilalți masculi din grupul lui va avea mai mult succes în vânătoare și prin urmare nu va muri. De asemenea, va putea oferi femelelor cadouri reprezentate de hrană și astfel se va putea înmulți. Genele lui avantajoase se vor împrăștia în populație și în câteva decenii viteza medie a tuturor leilor dintr-o anumită regiune va crește cu 5 km/h pentru că toți sunt urmașii acelui prim norocos.
  3. Drift-ul genetic, care înseamnă schimbări în frecvenţa de expresie a genelor,  schimbări care le fac mai predispuse la mutaţii.

Detalii: dintre cele 3 procese, doua sunt întâmplătoare (1 şi 3) şi unul nu este deloc întâmplător (2). Deşi ele nu sunt independente una de alta, selecţia naturală, împreună cu sora ei mai mică selecţia sexuală garantează practic că doar cele mai potrivite organisme progresează şi procreează

3. Evoluția are dovezi. Dacă ai citit câte ceva despre evoluție și cumva ai avut parte de o sursă părtinitoare în informarea ta, atunci cu siguranță ai auzit lucruri de genul ”evoluția nu a fost dovedită”, ”evoluția e doar o teorie”, „evoluția spune că oamenii s-au născut din maimuțe”. O să fiu foarte sincer: evoluția este la fel de netăgăduit ca și teoria gravitației, teoria heliocentrică, teoria bolilor cauzate de microbi și orice altă teorie științifică pe care o consideri validă. Alege una, oricare, stabilită ca și reală de către munții de dovezi și demonstrații clare și te asigur că evoluția are loc lângă oricare dintre ele. Hai să analizăm miturile legate de evoluție!

  • ”Evoluția nu a fost dovedită” – ba da, există mii de specii în cazul cărora  evoluția a fost observată. O listă se află aici. Link-ul este în limba engleză și are un limbaj destul de tehnic dar poți doar să treci prin ele superficial și tot sunt câteva zeci de specii în care evoluția este evidentă. Preferata mea este LTE (Long term Experimental Evolution) al lui Richard Lenski despre care poți afla aici. Varianta pentru public a rezultatelor o poți găsi în cartea lui Richard Dawkins – The Greatest Show on Earth și de asemenea câteva informații aici. Din păcate îmi e destul de dificil să găsesc surse în limba română despre același lucru, sper să nu fie o problemă.

Dar toate astea sunt mici bombonele pe lângă adevăratul munte de dovezi pe care le are evoluția și care este compus din toate fosilele descoperite până acum, disciplina anatomiei (și ceea ce a revelat ea legat de corpul nostru și corpul animalelor) și de asemenea fabulosul nostru cod genetic – care practic ne arată gradul de rudenie cu fiecare insectă și mamifer și viermișor de pe planetă. Un motiv puternic pentru a fi ecologist. În plus,  zeci de alte domenii au început să fie ştiinţe funcţionale doar după ce au integrat descoperirile evoluţioniste în lucrările lor. Unde ar fi medicina fără teoria evoluţiei? Unde ar fi industria IT ?  E ca şi cum ai avea un puzzle imens din care îţi lipsesc 20% din piese. Evoluţia înseamnă o realizare remarcabilă a minţii umane, poate cea mai importantă teorie pe care o vom întâlni vreodată, răspunsul pe care îl aşteptam de mii de ani la întrebarea esenţială “de unde venim?”.

  • ”Evoluția e doar o teorie”. Faptul că soarele strălucește e o teorie. În limbaj științific, orice idee nouă primește statutul de ipoteză până i se dovedește veridicitatea. După ce demostrația a avut loc, rezultatul a fost verificat de către alți oameni de știință și s-a ajuns la același rezultat, atunci o idee devine  teorie. Poate n-am insistat destul: după ce a fost demonstrată, primește numele de teorie. Dacă eram încă în stadiul în care vorbeam despre ipoteza evoluției, atunci da, ar fi fost o critică validă, dar teoria evoluției este suma cunoștințelor curente despre acest fenomen.

Evoluția este un fapt acceptat atât în mediile științifice cât și de către populație, în general. Cei care nu vor să accepte această simplă și magnifică teorie – care ne explică atât de frumos de unde venim ca specie și ne permite să ne imaginăm unde vom ajunge – sunt pur și simplu needucați. Lipsa de educație pe o temă de acest gen nu e o rușine dacă există un interes sincer de a afla mai mult, așa cum eu recunosc că știu foarte puține despre robotică, astronomie sau cum se face o prăjitură. Dar sunt dornic să învăț,  și această sete de cunoaștere e ceea ce trebuie să ne ghideze în căutarea sinceră a răspunsurilor.

  • ”Evoluția spune că oamenii s-au născut din maimuțe”. Ei bine nu, și am sugerat asta un pic mai devreme. Evoluția spune că oamenii și anumite specii de maimuțe au un strămoș comun, și drumul de la acel strămoș comun la noi e și el presărat cu strămoși. Scheletele lor sunt reproduse în majoritatea muzeelor din lume, poate sună cunoscut câteva nume: Australopithecus afarensis, Homo erectus, Homo habilis. O ilustrare a acestei idei o aveți un pic mai jos:

4. Creaţionismul nu şi-a spus ultimul cuvânt. Ţi-am spus mai devreme că nici măcar prima literă din teoria creaţionistă nu a fost rostită şi fundamentată ştiinţific. Creaţionismul nu explică dezvoltarea obervabilă a lumii vii, nu explică apariţia ei, nu explică uimitoarea diversitate a pământului. Creaţionismul este doar magie, este apariţia unui iepure din pălăria magicianului, un truc ieftin care nu impresionează decât copii de la cabaret.

Degeaba există explicaţia “Dumnezeu a făcut-o” dacă nu putem afla şi cum. Asta e esenţial, să ştim cum şi de ce are loc un proces, adaugând un element miraculos nu rezolvăm nimic şi ne auto-limităm în cunoaştere.  Dacă ne punem o limită numită Dumnezeu nu vom afla niciodată nimic. Aminteşte-ţi că mintea umană nu are limită în curiozitate şi vei vedea de ce trebuie să căutăm răspunsuri. Dar dacă găsim răspunsuri, e bine să le verificăm pentru că e atât de uşor să fim amăgiţi…

De ce aş crede 50% într-un Creator al tuturor când de fapt ar trebui să cred şi într-un Creator al Creatorului şi tot aşa la infinit.  De ce aş crede într-un Creator când e doar e explicație magică pentru un proces pe care l-am descoperit deja. Evoluția nu are nevoie de Creator!

5. OMUL e prea neputincios ca să nu accepte aproape orice îi trece prin minte cu privire la sursa vieții !

Nu Ilenuş, nu suntem neputincioşi. Nu suntem puternici dar ne avem unii pe alţii, nu avem viteză fenomenală a unui ghepard dar avem ingeniozitatea de a crea aparate care sparg viteza sunetului, nu avem forţă dar împreună reuşim să doborâm munţi. Suntem din punctul de vedere al evoluţiei, un model de succes, iar ca dovadă poţi vedea tot ce te înconjoară şi modul în care ne folosim de resursele pe care le avem. Dar să accepţi orice îţi trece prin minte cu privire la sursa vieţii, asta nu! Asta e absolut absurd şi inacceptabil.

  • Dacă orice teorie e la fel de validă,  atunci ce mă opreşte să spun că eu am creat universul alaltăieri, am aruncat o patină de vechi, mi-am şters memoria şi apoi m-am trezit să mă duc la birou.
  • Dacă viaţa a apărut pentru că nişte extratereştrii şi-au golit tuburile de evacuare deasupra pământului?
  • Dacă un grup de roboţi intergalactici cu nume de actriţe faimoase au pornit un generator de viaţă sub un munte?

Cum sunt toate astea teorii egale? Sigur, sunt posibile, dar asta înseamnă să le şi accepţi? NU! Înseamnă că până la un răspuns definitiv avem o singură cale: să ne admitem neştiinţa. Nu e  nici o ruşine să nu ai răspunsul, dar e o ruşine să dai răspunul greşit când toate dovezile pentru cel corect sunt în faţa ta. Da, e bine să fi mereu curios și să creezi ipoteze cu care să lucrezi, dar nu să le crezi și reale deși abia te-ai gândit la ele.

În concluzie:

Evoluția este un fapt, demonstrat, o teorie matură și în continuă dezvoltare și în nici un caz o idee pierdută în istorie. Ea ne explică și ne ajută să înțelegem diversitatea lumii vii, de ce fiecare animal e adaptat perfect mediului său și cum am apărut noi pe Pământ.

Creaționismul este o idee religioasă care nu oferă explicații ci ridică și mai multe întrebări. O ipoteză nedemonstrabilă.

Asta nu înseamnă că nu poți fi credincioasă în continuare și să consideri evoluția un lucru normal și acceptabil. Miliarde de oameni din toate religiile reușesc Nu îmi cere să îți spun cum pentru că recunosc că nu îmi dau seama, dar cu siguranță e posibil. Ken Miller e un exemplu de catolic și om de știință care de ani întregi dovedește absurditatea creaționismului.

Sper că măcar o parte din ce ai citit să te fi făcut curioasă cu privire la ceea ce are de spus ştiinţa şi prin extensie evoluţia.

Există cărţi în limba română dedicate celor care vor să afle mai multe despre scepticism, ştiinţă, evoluţie, cosmogonie.

Îţi ofer câteva link-uri şi sper să citești măcar o carte dintre cele propuse.

De la bacterii la om. Evoluția lumii vii – Ernst Mayr

Ceasornicarul orb – Richard Dawkins

Big Bang – Simon Singh

Dacă vrei să explorezi alte domenii îți sugerez să încerci aici:

http://www.humanitas.ro/humanitas/stiinta

Pariul lui Pascal

Dacă crezi în Dumnezeu și el nu există nu pierzi nimic,

Dacă nu crezi și el există, atunci ai pierdut totul

Semnat,

Miliarde de credincioși

Probabil că nu există zi în care câțiva credincioși ajunși pe mâna celor care le critică religia să nu folosească Pariul lui Pascal ca și metodă de explicare a propriei credințe.

Construcția generală este logică, însă are probleme majore la finalizare. Să le vedem:

1. Dacă aș presupune un zeu care nu doar disprețuiește credința oarbă ci chiar răsplătește scepticismul și căutarea dovezilor, atunci acest pariu ar fi din stat unul pierdut pentru oricine  crede doar de frica pedepsei. Un asemenea zeu nu e imposibil pentru că, avem acea expresie “misterioase sunt căile Domnului”. Nu putem știi cu adevărat dacă el apreciază credința oarbă sau credința în urma dovezilor, prin urmare cea mai bună poziție ar fi așteptarea unei clarificări. De asemenea nu putem știi dacă apreciază credința. Poate îl calcă pe nervi toți cei care îl deranjează cu rugăciuni și de fapt își dorește să fie lăsat în pace astfel încât să hotărască ca cei care cred în el să meargă în Iad, iar cei care nu cred să meargă în Rai. Nu uitați că nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu, deci o asemenea faptă nu ar fi grea.

De asemenea, acceptarea fără dovezi a oricărei afirmații ne duce într-o pantă alunecoasă către irațional. Aproape orice afirmație insuficient fundamentată poate fi argumentată astfel. Dacă nu ceri un standard mai înalt de dovezi (și de altfel, dacă nu ceri dovezi de la Dumnezeu, de ce ai cere de la altceva?) e foarte probabil să accepți că există extratereștrii  care dansează în sufrageria ta dis de dimineață.

2. O altă problemă este legată de costul credinței. Teoretic a crede în Dumnezeu e gratis, dar practic e o afacere destul de scumpă. În funcție de religie poți pierde dreptul la a mânca anumite alimente, bucăți din corp, drepturi fundamentale ale omului, o parte din venit. Credința înseamnă de cele mai multe ori acceptarea unei comunități care îți impune ce să gândești, pentru ce merită să te superi, unde ar trebui să meargă banii tăi și tot așa. Credința nu e niciodată gratuită pentru că puțini sunt cei care spun “gata, cred” și apoi trec mai departe. Cei mai mulți petrec mult timp în rugăciune, dau bani pentru diverse ceremonii religioase mai mult sau mai puțin ciclice, donează bani bisericii și preoților și pierd timp încercând să-i convertească pe alții. Dar cel mai important este faptul că trăiești toată viața într-o minciună.


3. Care zeu? Ok, acceptând cele două probleme de mai sus ca și insignifiante rămâne problema alegerii unui zeu în care să crezi. Pentru că avem mii de religii pe Pământ și cele mai multe presupun că dacă nu faci parte din religia lor, vei merge în Iad. De exemplu, dacă ești creștin și zeul adevărat e cel musulman, mergi în iad. Dacă ești catolic și zeul imaginat de ortodocși e cel real, mergi în Iad. Dacă ești musulman și zei hinduși sunt reali e și mai rău. Pe lângă religiile majore avem și zecile de mii de religii tribale și alte câteva politeiste care au devenit istorie și nici una dintre ele nu e foarte iertătoare cu cei care nu fac parte din ea. Și atunci, de unde știi ca alegi zeul corect?

4. Ce fel de credință? Acceptând că acest pariu se aplică zeului creștinismului rămâne problema tipului de religie promovat de acest pariu. Nu e vorba de o credință sinceră, adâncă și schimbătoare ci de una falsă și superficială. Ar accepta zeul o asemenea credință sau ar condamna-o?

5. Implicații morale. Pariul sugerează că singura necesitate pentru o viață eternă în paradis este credința, deci singurul păcat este apostazia. Ori asta ar însemna că toată viața poți omorî, viola și distruge cu condiția să îl accepți pe Dumnezeu și să crezi în el. E nevoie să explic de ce asemenea comportament este distructiv pentru umanitate?

Există și un pariu al ateilor, o variantă a pariului lui Pascal, dar vă las să îl descoperiți singuri.

Aștept prima întrebare!

Dar până atunci, concep câteva răspunsuri la întrebările pe care le anticipez.

Citeste mai întâi aici despre subiectele pe care le putem aborda.

Scrie-mi la intreabaunateu@gmail.com, lasă un comentariu mai jos sau un reply pe twitter.

Revin curând cu primele postări.