Skip to content

Pariul lui Pascal

March 14, 2010

Dacă crezi în Dumnezeu și el nu există nu pierzi nimic,

Dacă nu crezi și el există, atunci ai pierdut totul

Semnat,

Miliarde de credincioși

Probabil că nu există zi în care câțiva credincioși ajunși pe mâna celor care le critică religia să nu folosească Pariul lui Pascal ca și metodă de explicare a propriei credințe.

Construcția generală este logică, însă are probleme majore la finalizare. Să le vedem:

1. Dacă aș presupune un zeu care nu doar disprețuiește credința oarbă ci chiar răsplătește scepticismul și căutarea dovezilor, atunci acest pariu ar fi din stat unul pierdut pentru oricine  crede doar de frica pedepsei. Un asemenea zeu nu e imposibil pentru că, avem acea expresie “misterioase sunt căile Domnului”. Nu putem știi cu adevărat dacă el apreciază credința oarbă sau credința în urma dovezilor, prin urmare cea mai bună poziție ar fi așteptarea unei clarificări. De asemenea nu putem știi dacă apreciază credința. Poate îl calcă pe nervi toți cei care îl deranjează cu rugăciuni și de fapt își dorește să fie lăsat în pace astfel încât să hotărască ca cei care cred în el să meargă în Iad, iar cei care nu cred să meargă în Rai. Nu uitați că nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu, deci o asemenea faptă nu ar fi grea.

De asemenea, acceptarea fără dovezi a oricărei afirmații ne duce într-o pantă alunecoasă către irațional. Aproape orice afirmație insuficient fundamentată poate fi argumentată astfel. Dacă nu ceri un standard mai înalt de dovezi (și de altfel, dacă nu ceri dovezi de la Dumnezeu, de ce ai cere de la altceva?) e foarte probabil să accepți că există extratereștrii  care dansează în sufrageria ta dis de dimineață.

2. O altă problemă este legată de costul credinței. Teoretic a crede în Dumnezeu e gratis, dar practic e o afacere destul de scumpă. În funcție de religie poți pierde dreptul la a mânca anumite alimente, bucăți din corp, drepturi fundamentale ale omului, o parte din venit. Credința înseamnă de cele mai multe ori acceptarea unei comunități care îți impune ce să gândești, pentru ce merită să te superi, unde ar trebui să meargă banii tăi și tot așa. Credința nu e niciodată gratuită pentru că puțini sunt cei care spun “gata, cred” și apoi trec mai departe. Cei mai mulți petrec mult timp în rugăciune, dau bani pentru diverse ceremonii religioase mai mult sau mai puțin ciclice, donează bani bisericii și preoților și pierd timp încercând să-i convertească pe alții. Dar cel mai important este faptul că trăiești toată viața într-o minciună.


3. Care zeu? Ok, acceptând cele două probleme de mai sus ca și insignifiante rămâne problema alegerii unui zeu în care să crezi. Pentru că avem mii de religii pe Pământ și cele mai multe presupun că dacă nu faci parte din religia lor, vei merge în Iad. De exemplu, dacă ești creștin și zeul adevărat e cel musulman, mergi în iad. Dacă ești catolic și zeul imaginat de ortodocși e cel real, mergi în Iad. Dacă ești musulman și zei hinduși sunt reali e și mai rău. Pe lângă religiile majore avem și zecile de mii de religii tribale și alte câteva politeiste care au devenit istorie și nici una dintre ele nu e foarte iertătoare cu cei care nu fac parte din ea. Și atunci, de unde știi ca alegi zeul corect?

4. Ce fel de credință? Acceptând că acest pariu se aplică zeului creștinismului rămâne problema tipului de religie promovat de acest pariu. Nu e vorba de o credință sinceră, adâncă și schimbătoare ci de una falsă și superficială. Ar accepta zeul o asemenea credință sau ar condamna-o?

5. Implicații morale. Pariul sugerează că singura necesitate pentru o viață eternă în paradis este credința, deci singurul păcat este apostazia. Ori asta ar însemna că toată viața poți omorî, viola și distruge cu condiția să îl accepți pe Dumnezeu și să crezi în el. E nevoie să explic de ce asemenea comportament este distructiv pentru umanitate?

Există și un pariu al ateilor, o variantă a pariului lui Pascal, dar vă las să îl descoperiți singuri.

5 Comments
  1. Sugestie de prezentare:
    Dupǎ fiecare cifrǎ, îngroaşǎ esenţialul respectivului argument. De ex:
    “[b]. Dacă aș presupune un zeu[/b] care nu doar disprețuiește credința oarbă[…]”
    sau
    “[b]3. Care zeu?[/b] Ok, acceptând cele două probleme[…]”
    Ajutǎ dpdv estetic şi creeazǎ puncte de reper pt cititori. Practic rupe blocul de text în mai multe sub-blocuri.

  2. Ba, este posibil sa ti pice un meteorit in cap oricand. Daca iei un capac de canalizare si mergi cu el deasupra capului, meteoritul o sa se loveasca de capacul de canalizare si tu vei supravietui. Iar daca nu-ti pica tot esti castigat ca devii musculos, si poti sa te lauzi la femei cu muschii tai. Ce n-ai inteles? Rezulta in mod logic ca trebuie sa mergi cu capacul de canalizare peste cap!

    • În sfârșit o logică amuzantă, odinioară și eu credeam că dacă îl convingi pe un om că e cratiță își va pune sarmale în păr

  3. stefan permalink

    chiar astazi am avut o discutie cu cineva si la prima chestie legata de religie mi a aruncat in cap acest pariu. ceva gen “ce, esti tampit? mai bine crezi, decat sa nu crezi si apoi sa arzi in iar”. sincer nu stiam daca sa raz de stupizenia lui, sau ma ma enervez ca imi vine cu astfel de argumente, care pentru el sunt adevarul suprem. iar eu, muritorul de rand, nu le inteleg.

    • Data viitoare cere-i dovezile ca zeul lui e mai real decat Zeus sau Thor si spune-i ca ar trebui sa creada in aia ca sigur sunt mai nesuferiti decat cel crestin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: