Skip to content

Ipocrizia și nou-născutul ce promovează homosexualitatea

Update: Panoul a fost dat jos de firma subcontractată după ce a fost contactată de la Bucuresti de organizatori. Iata citatul relevant:

Aceasta s-a intamplat nu pentru ca vreo autoritate a dat un ordin in acest sens, adica Primaria, Protectia Copilului, Politia locala, ci a fost vorba de o decizie de la Bucuresti, de la firma de publicitate contractata de Fundatia PSI Romania pentru promovarea campaniei de toleranta a homosexualilor.

“Eu reprezint o firma subcontractata de la Bucuresti. Nu pot sa va dau numele celor care conduc campania, pentru ca as avea de suferit, avand un contract de confidentialitate cu ei. Ce pot eu sa va spun este ca bannerul a fost luat in aceasta dimineata la primele ore, pentru ca asa am primit instructiuni. Nu stiu sa va spun daca ar mai fi trebuit sa stea sau s-a incheiat campania”, ne-a declarat Liliana Muresan, director media.

Să sugerez ceva teorii conspiraționiste în care politicienii disperați fac presiuni asupra unei companii media? N-ar fi uimitor dar n-am dovezi.

Articolul original

Niște binevoitori din presa Timișoarei (ziarul Opinia Timișoarei) au pregătit un articol destul de nesimțit în care anunță că ”un copil promovează homosexualitatea în plin centrul Timișoarei”.

Iată imaginea panoului.

Articolul mai spune:

”Reclama scandaloasa la Timisoara! Un panou publicitar urias infatisand un nou-nascut cu o bratara la mana pe care scrie “homosexual” si cateva inscrisuri despre orientarea sexuala a aparut in plin centrul orasului iscand o adevarata revolta in randul timisorenilor si nu numai. Mai ales ca in apropiere sunt mai multe scoli si institutii.”

Nu îmi este deloc clar de ce e o problemă că sunt școli în apropiere. Copii ar trebui să fie ignoranți cu privire la gradele de sexualitate umană? Cât despre instituții… face cineva o  asociere între un panou publicitar și primăria din spatele ei? Sau poate s-ar gândi că copilul primarului poate ieși homosexual și astfel să nu mai fie votat de bigoții Timișoarei?

Oricare ar fi ideea, articolul continuă din negativ în negativ ignorând complet faptul că acel afiș reprezintă o categorie de oameni disprețuită de majoritatea românilor care poate s-au săturat să fie ținta batjocurilor.

Pe afis se pretinde ca actiunea ar fi finantata, citam “printr-un grant oferit de Islanda, Lichtenstein si Norvegia prin Mecanismul Financiar SEE”.

Nu se stie cui apartine panoul pe care se gaseste reclama de promovare a homosexualitatii. Suportul metalic nu are niciun element de identificare, asa cum cere legea.

”Se pretinde”, de parcă ar fi imposibil ca niște țări avansate și civilizate să se unească pentru a promova toleranța într-o țară cu o ură endemică față de toți cei care nu sunt români, ortodocși, heterosexuali, cu minim 2 copii.

Interesant că panoul sigur nu a pierdut elementele de identificare peste noapte, așa cum nici nu a apărut peste noapte.

E acolo de ceva timp, se știe cui aparține cel puțin la nivelul primăriei când i s-a cerut autorizația de construcție. Dar întrebarea despre legalitatea unui afiș nu se pune decât atunci când ceea ce apare pe el deranjează glanda de animal intolerant al autorului articolului, dacă era o reclamă la detergenți nu-și punea problema legalității.

Reprezentantii Primariei Timisoara s-au aratat uluiti, dar nu stiu al cui este acel panou. “Cei care au acel panou sunt responsabili de ce au pus acolo, nu noi. Politia Locala sa mearga sa verifice”, spune Lacramioara Condea, purtator de cuvant al Primariei Timisoara.

Nu știu pentru că sunt incompetenți. Se ridică ceva pe teritoriul unui oraș fără aviz de la primărie? Nu legal, și nu pot crede că o agenție de publicitate care lucrează legal (că doar au dat factură fiind un grand european, își bate capul pentru o sumă modică precum cea pentru ridicarea unui panou publicitar. Chiar dacă primăria nu se ocupă de asemenea lucruri tot trebuie să aibă ceva informații. Iată câte legi reglementează amplasarea unui panou publicitar.

Popii BOR nu puteau scăpa ocazia de a-și arăta intoleranța și grija creștinească ”autentică” pentru acest panou:

Mitropolia Banatului condamna promovarea de acest fel pe care o socoteste drept una extrem de agresiva, mai ales ca sunt implicati copii. “Este regretabil ca exista astfel de promovari “agresive” ale homosexualitatii, care implica inclusiv fiinte nevinovate, precum sunt copiii. Dupa cum se stie, Biserica dezaproba pacatul “impotriva firii”, tratand insa cu toata grija pastorala pe cei care au cazut, cu voia sau fara voia lor, intr-un astfel de pacat. Homosexualitatea nu poate fi acceptata sub nicio forma ca normalitate sau firesc, in ciuda unor campanii care atenteaza la bunul simt al oamenilor si la buna cuviinta a majoritatii crestine a acestui popor”, spune Marius Florescu, purtator de cuvant al Mitropoliei Banatului.

Asta e agresiv? Un copil nou născut e agresiv? Au noroc ăștia că nu e permisă afișarea imaginilor pornografice în spații publice, atunci să vezi cum toate saloanele de masaj și liniile erotice și-ar afișa fetele pe toate gardurile. Și dacă asta ar fi norma, popii nu ar reacționa decât atunci când ar apărea doi băieți pentru că ar fi ”agresiv”. Și-a pus cineva întrebarea cine e acel copil, că poate părinții lui susțin comunitatea gay și au fost de acord să le ofere această imagine? Nu, e mult mai important să declarăm că homosexualii nu sunt oameni și nu merită să fie tratați ca niște oameni ci să fie în continuare stigmatizați și numiți bolnavi sau homosexuali prin alegere.

“Nu e normal, chiar nu e normal. Eu ca om normal nu ma duc in casa lor de homosexuali sa le arat cum se fac copii si din astea. Asa ca sa nu vina nici ei la mine in casa. Lor si se pare normal, dar nu e asa. Normal e cum ne-a lasat Dumnezeu, Adam cu Eva, nu Adam cu Adam sau Eva cu Eva. Homosexualii prezinta aceasta boala ca pe ceva acceptabil si chiar ca pe un model de urmat de catre tineri”, spune Dorinel Matei.

Dorinel are perfectă dreptate. Cred că ne amintim cu toții cum în fiecare săptămână bat la ușă cuplurile de homosexuali și întreabă ”Primiți cu sodomia?Și cum românii sunt un popor primitor, zic ”Primim”. Și apoi când cuplul de băieți cere o canapea pe care să facă sex, o oferă pe cea din sufragerie că doar nu-i frumos să îi trimiți în dormitor, poate n-ai făcut patul. Esențial e să se simtă bine oaspeții nu? Când te gândești că unii plătesc pentru filme porno când tot ce trebuie să facă e să deschidă ușa. Poate au noroc și vin două fete în loc de doi băieți.

Și iată că am ajuns la momentul culminat al acestui articol, dincolo de trecători intoleranți și organizații de bărbați homofobi (adica cel mai probabil bărbați care își reprimă propriile tendințe homosexuale).

Veți vedea de ce România nu reușește să fie o țară civilizată și tolerantă în ciuda faptului că eforturi precum cel al PSI se fac an de an pe diverse subiecte.

Revoltat de aparitia reclamei s-a aratat  si deputatul de Timis, Marius Dugulescu. Din functia sa de vicepresedintele al Comisiei pentru drepturile omului, din Camera Deputatilor, Dugulescu a incercat sa sensibilizeze autoritatile sa reactioneze la o astfel de sfidare. Acesta a facut hartii peste hartii atat la Primarie, cat si la Protectia Copilului, insa pana la aceasta ora afisul nu a disparut.

“Eu le recunosc drepturile, insa sa si le tina in spatiul intim nu in spatiul public, in centrul Timisoarei. Eu am ramas stupefiat de acel afis, din care vad un copilas purtand acea inscriptie ca si cand ar avea catuse. In timp ce toti crestinii se sfiintesc si se pregatesc de Paste, aceasta minoritate imprastie mizeriile in spatiul public. Eu nu agreez promovarea de acest gen inaintea praznicului Invierii Mantuitorului”, spune Dugulescu.

Când am citit asemenea chestiune nu mi-a venit să cred. Un deputat din Comisia pentru drepturile omului se exprimă intolerant.

Drepturile Omului, probabil cel mai important document creat vreodată de specia umană în care toleranța și respectul pentru alegerile celuilalt sunt reguli de bază, documentul în a cărui aplicare oamenii de pretutindeni își pun speranța în rezolvarea spinoaselor probleme rezultate din interacțiunea cu cei mai puțin educați sau cu prea multă putere politică, acest document este reprezentat în România de un bigot care ”recunoaște drepturile” homosexualilor dar nu dorește să le vadă aplicate. Acum are o scuză cu Paștele dar când nu e o sărbătoare creștină? Dacă nu sunt Paștele e Crăciun, dacă nu e Crăciun, e post, dacă nu e post e perioadă dinainte de post. Niciodată nu va fi momentul bun pentru un bigot ca Marius Dugulescu.

De ce nu ar avea voie un grup discriminat să își expună frustrările? Permitem diverselor religii să facă prozelitism nu? Prozelitismul religios este în general ok, dar când ajungi la bază e o chestiune de ”noi suntem mai buni decât ăia”.

Vedeți cum se declară că homosexualii împrăștie ”mizerie”. Mizerie! De la un om care ar trebui să înțeleagă puterea liberei exprimări. Nici nu mai discut despre cum el este creștin de fapt și ar trebui să îi iubească pe împrăștietorii de mizerie cu toată inima lui.

Câtă ipocrizie poate tolera creierul acestui om? Religia îi spune să îi iubească pe toți oamenii ca pe el însuși. Lucrează într-un domeniu care ar trebui să îl ajute să facă asta și poate chiar să explice altora de ce este mai importantă colaborarea și acceptarea oricărui tip de discurs chiar și a celui care nu ne convine pentru că el este un membru valoros al societății. Nuuuuu, e mult mai bine să îl declarăm murdar și că folosește copii încătușați pentru a-și promova ideile.

Un asemenea om ar fi demis sau ar avea bunul simț să își dea demisia după ce face niște afirmații atât de intolerante din poziția lui. Marius Dugulescu nu va face nimic de genul ăsta.

Și pentru că Facebook este noul Hyde Park unde toți se adună să-și strige părerile ignorante iată ce am găsit printre declarațiile unui prieten de-al lui Marius Dugulescu

”Speram sa reusim oprirea axestei anomalii! Avem nevoie de sustinerea tuturor! Un proaspat tatic afirma astazi la Timisoara: “nu vreau sa imi privesc copilul in leagan crescandu-l cu groaza ca ar putea fi homosexual…” Solicitati prietenilor, preotilor, pastorilor si cunoscutilor sa ia atitudine!

Ce pot înțelege din asta, că dacă acel tată descoperă că fiul/fiica lui este gay o va da afară din casă? Asta este dragostea părintească și creștinească?

Dincolo de criticile care se pot aduce campaniei este inadmisibil ca un apărător al drepturilor omului să facă asemenea afirmații și timișorenii cu bun simț ar trebui să îl critice.


2011 va fi cel mai bun an din istorie

…pentru ateii şi scepticii din România.

Citiţi si recapitularea anului 2010

Dacă tot am ajuns la partea aceasta, mult mai plină de incertitudini decât trecutul, haideţi să dau şi nişte definiţii.

Scriu articolele făcând referire la “atei şi sceptici” pentru că cele două categorii de persoane sunt compatibile. Desigur, nu e obligatoriu să fi sceptic dacă eşti ateu, aşa cum nu e obligatoriu să fi ateu dacă eşti sceptic, deşi în cele mai multe cazuri ateii apreciază ştiinţa şi descoperirile moderne, iar scepticii care aplică corect scepticismul devin atei sau cel puţin agnostici. Aşa că o să unesc cele două grupuri numindu-le “comunitatea raţională”.

În 2011 comunitatea raţională trebuie să se motiveze şi să dea primele semne de “reacţiune” împotriva constantelor atacuri ale pseudoştiinţei. Prin primele semne mă refer la apariţia în media tradiţională (presă, radio, tv) şi nu doar pe internet. Asta pentru că principala metodă de diseminare a informaţiei în România este televizorul, iar internetul este destul de departe ca să nu zic inaccesibil pentru o mare parte a populaţiei.

Principalul obiectiv al comunităţii raţionale ar trebui să fie recensământul din octombrie 2011. Până atunci toate loviturile de imagine trebuie coordonate, pregătite şi create astfel încât în august-septembrie campania să fie în plină derulare. Scopul este ca în octombrie toţi ateii sau toţi cei care preferă să nu sprijine cultele chiar dacă sunt credincioşi să acţioneze aşa cum îi îndeamnă conştiinţa nu cum sunt presaţi de familie.

Un articol excelent despre ce ar trebui făcut la recensământ găsiţi la Zergu, dar el se ocupă doar de cazul unui credincios care nu vrea să sprijine instituţia religioasă de care aparţine. Ţinta unei campanii raţionale trebuie să fie şi cei care până acum nu şi-au analizat credinţele sau cei care se ascund din diverse motive.

Până în octombrie, o metodă bună de atras atenţia este atacarea unor pseudoştiinţe foarte dragi publicului pentru a le demasca drept falsităţi şi minciuni. Insula Îndoielii a arătat deja cât de periculoşi sunt homeopaţii printr-un simplu sondaj pe email.

Alte ţinte pot fi şarlatanii Power Balance, care au fost deja puşi la colţ de scepticii din Australia,dar din fericire ei sunt încă ignoraţi de tv.

Şi aici ajung la o problemă majoră care va trebui rectificată în 2011: imaginea scepticilor.

Există doar două asociaţii care promovează secularismul şi ca şi obiective secundare educaţia ştiinţifică, Asociaţia Umanistă Română şi Asociaţia Secular-Umanistă Română . Amândouă merită susţinute, ASUR în special având proiecte complexe pentru 2011 (din păcate nu sunt publicate pe site).

Ce nu avem este o organizaţie dedicată sprijinirii sau promovării imaginii ateismului.

De asemenea nu există organizaţii care să promoveze gândirea ştiinţifică şi să se concentreze pe demontat afirmaţiile neştiinţifice ale diverşilor răsăriţi de la Monica Tatoiu la Urania şi toată sleahta de şarlatani din domeniul medical.

Aşa că, 2011 va fi cel mai bun an din istorie pentru ateii şi scepticii din România dacă:

1. Întreaga comunitate raţională se uneşte pentru un scop simplu: promovarea importanţei recensământului şi încercarea de a convinge cât mai mulţi oameni nereligioşi să declare că nu cred în zeii abrahmici sau de alte origini. Rezultatele se vor vedea imediat.

2. Apare o organizaţie dedicată promovării şi susţinerii ateismului, eliminării stigmatelor asociate şi educării asupra motivelor ateismului.

3. Apare o organizatie dedicată promovării scepticismului, educaţiei ştiinţifice şi provocării tuturor şarlatanilor la teste ştiinţifice pentru afirmaţiile lor. Nici măcar nu e nevoie de un milion de lei ca şi provocare, presa adoră contrariile.

Şi cam asta e. Fiecare dintre voi cei care citiţi puteţi lua iniţiativa, de la deschiderea unui blog pentru a vă exprima liber până la a porni o ofensivă de mică anvergură în oraşul vostru.

Fiecare dintre noi este responsabil pentru a face 2011 aşa cum ni-l dorim. Şi ce ne-am putea dori altceva decât un an plin de raţiune?

2010 e cel mai bun an din istorie

…pentru ateii şi scepticii din România

De ce spun asta? Pentru că în 2010 comunitatea atee şi-a găsit în sfârşit locul şi modul de a se întâlni şi altfel decât online.

Că acele întâlniri sunt acum regulate şi au început să aibă şi replici în Iaşi, Cluj, Timişoara şi pe viitor Constanţa, Ploieşti şi Braşov este doar o dovadă a faptului că a rămâne ateu pe internet e o chestiune din trecut. E momentul să ne cunoaştem aşa că găsiţi grupul vostru, cautaţi oameni cu aceleaşi gânduri şi daţi de stire în acest topic.

Conturarea unei comunităţi este cu siguranţă cea mai mare reuşită a anului, chiar dacă au mai fost încercări şi oamenii s-au mai cunoscut în privat. Mai departe dinamica şi capacitatea grupului de a se menţine deschis şi capabil de a accepta membrii noi, cât şi acţiunile comune vor aduce noi şi noi victorii dacă nu mediatice sau publice, măcar la nivel personal.

Alte evenimente

În 2010, Biserica Ortodoxă Română a fost supusă la cea mai mare presiune mediatică din ultimii 20 de ani. Seria de reportaje începute de Dolores Benezic şi continuată de Alex Nedea în Adevărul au dezvăluit ipocrizia, hoţia şi lipsa de bun simţ cu care preoţii BOR fură bani de la stat pentru a-şi face afaceri, primesc terenuri şi clădiri pentru un scop şi le folosesc pentru propriul profit.

ASUR a avut o campanie reuşită cu impact mediatic destul de serios şi de fapt cel mai mare merit al campaniei este că a polarizat discuţia şi jurnaliştii şi populaţia pentru a observa că bisericile primesc prea multe fonduri degeaba.

Şi jurnaliştii ca vajnici apărători ai intereselor şi profiturilor ce sunt (nu o spun în sensul rău) vor continua să toace acest subiect din când în când făcând posibilă informarea mai multor persoane.

Un alt lucru pozitiv este faptul că au acces la public (şi sunt tot mai vocale) tot mai multe persoane cu vederi seculariste\non-religioase. Un nume vechi ar fi Cristian Tudor Popescu, care analizează an de an mizeria umană de la pelerinaje într-un mod acid.

Un nume nou este Paul Vîrvea, ideile şi exprimările lui nefiind îmbrăcate în delicateţuri ci oneste şi ca să zic aşa onest-frustrate de multe ori.

Pe scena politică, taxarea bisericii a primit atenţie. Din păcate doar din partea attention-whore-ului Silviu Prigoană care ar susţine orice îl duce la televizor. Probabil bine intenţionat dar execuţia a fost lamentabilă. Ce e de apreciat este faptul că aceste iniţiative, chiar dacă eşuează, aduc în ochii publicului dezbaterea. E mai bine decât să nu se discute nimic.

Tot pe scena politică Remus Cernea, singurul politician cu agendă vizibil seculară a încercat şi a eşuat să câştige un loc în Parlament. Datorită activităţii lui politice AUR a intrat într-un con de umbră fără să producă un alt lider gata de promovat agenda umanist-seculară. Totuşi eforturile lui Remus încununate de succes sau nu, aduc în discuţie secularismul şi asta este un lucru bun.

După un an de cerşit bani de la stat, Biserica Ortodoxă a încercat o lovitură de imagine fiind declarată a doua organizaţie filantropică din România. Dupa Biserica Catolică, care are, conform recensământului doar 5% din populaţie. Şi astfel s-a văzut, din păcate insuficient de clar, că Biserica Ortodoxă este doar o instutie capitalofagă şi în totală contradicţie cu normele creştinătăţii.

Şi dacă tot discutam de catolici, 2010 a adus un an intreg de vuiet şi gălăgie contra bisercii catolice după ce abuzuri asupra copiilor au fost descoperite în aproape fiecare ţară majoritar catolică. Efectul de imagine pe care l-a avut aceasta asupra cultului catolic este devastator, iar Papa e îngrijorat deci e bine. Nu ajută deloc faptul că habar n-are să-şi ceară scuze fără să arunce cu invective, poate unii vor reuşi până la urmă să vadă prin ipocrizia şi minciunile propagate.

În speranţa recâştigării capitalului de imagine pierdut în fundul copiilor violaţi, Benedict a făcut turul Europei zicând că secularismul e cauza tuturor problemelor morale, sociale şi economice. A început în Anglia şi tot din Anglia, regina Elisabeta i-a dat peste nas spunând public că moralitatea nu aparţine doar bisericii.

În 2010, blogul-fanion al comunităţii atee a atins 97 de “fraţi”. Unele dintre bloguri nu mai sunt actualizate (unele chiar foarte bune sunt abandonate) dar spre deosebire de anul 2007 când s-a început cu 13 persoane, e o dezvoltare fantastică cu o creştere medie de 28 de bloguri pe an.

Din punctul meu de vedere fiecare ateu vocal are obligaţa de a-şi crea un blog în care să discute modul în care religia eşuează în aproape orice îşi propune să facă, mai puţin la a extrage bani din buzunarele noastre.

Şi tot în 2010 s-a lansat primul podcast dedicat ateilor şi scepticilor din România: Sceptici în România. Podcastul este o formă de media destul de rară în România, însă o emisiune interactivă şi regulată care să ia pulsul pseudo-ştiinţei şi paranoiei religioase este binevenită. Podcastul îşi caută încă identitatea, dar are nevoie de participarea cât mai multor prieteni şi ascultători care să ajute la promovare şi alegerea subiectelor.

Pentru că m-am întins o să continui în altă postare cu planurile pe 2011 şi ce cred că ar trebui făcut pentru a dinamita comunitatea ateistă-raţională.

Vouă ce v-a sărit în ochi anul acesta? Vi se pare corectă estimarea mea?

Biserica Catolică şi exorcizarea demonică

La New York s-a ţinut  luna aceasta o conferinţă pentru viitorii exorcişti ai preoţiei catolice.
Cele două zile de conferinţă vorbesc despre baza scripturală a răului şi despre cum se poate evalua daca o persoană este cu adevărat posedată.
Spre deosebire de prima ediţie a manualului pentru exorcism din 1614, ediţia revizuită în 1999  spune că persoana trebuie trimisă la un medic psihiatru sau psiholog înainte de a se încerca un exorcism.

Semnele de posesie demonică acceptate de biserica catolică includ reacţii violente la apă sfinţită sau orice obiect sfinţit, vorbitul într-o limbă pe care posedatul nu o cunoaste şi putere neobişnuită.
Dacă am sta să discutăm despre simptomele tipice unor isterii, manii, psihoze, sindrom Tourette, epilepsii, schizofrenie şi sindrom de identitate disociativă  probabil ca multe dintre cazurile de posedare ar dispărea în ceaţă.
În acelaşi fel demonstraţiile de putere nu sunt aşa de uimitoare pentru că puţini ştiu care e puterea cuiva care se zbate cu toată forţa.
Cât despre vorbitul în alte limbi, probabilitatea ca cei care stau să asculte să confunde delire verbale cu “alte limbi” e destul de mare (mai ales că sunt suficient de prost educaţi încât să creadă în demoni) – să mă scuze intelectualii bine educaţi şi cu doctorate care cred în demoni.

Dar cel mai interesant este de ce unul dintre semnele posedării de către demoni nu este înfiptul penisului în fundul unui copil din cor? Sau de ce nu este un semn de posedare decizia deliberată de a proteja violatorii şi abuzatorii timp de 30 de ani? Sau de ce nu este un semn de posedare demonică mutarea violatorilor dintr-o parte în altă fără a informa in vreun fel comunităţile astfel încât cei bolnavi să aibă mereu victime proaspete?
Asta nu este o problema morală, nu e ca si cum trebuie sa dezbatem îndelungat despre beneficiile violării copiilor, este o faptă abominabilă care trebuie sa aibă o singura consecinţă: închisoarea şi tratamentul psihiatric.

A construi însă un zid al tăcerii, a proteja preoţii şi a plăti victimele pentru tăcere, în unele cazuri cu colaborarea poliţiei este însă de-a dreptul diabolic. Cum altfel decât posedată de demoni se poate numi o instituţie care face asemenea lucruri? Cum altfel decât coruptă, fără pic de compasiune şi empatie se poate numi ierarhia catolică care permite asemenea acţiuni?
Cum altfel decât sub influenţa unui spirit demonic se poate numi un Papă care în faţa dezvăluirilor despre violurile sistematice din zeci de ţări spune ca sunt “răutăţi” si “exagerări” şi deplânge modul critic în care îi e privită biserica?

Ajută cu ceva victimele faptul că și-a cerut scuze un virgin în fuste? Ajută cu ceva victimele al căror abuzator e demult mort că acum pot în sfârșit ieși în public și nu mai este o rușine că acum 20-30-40 de ani când aveau loc abuzurile?
Dacă Biserică Catolică va începe să se comporte că o instituție care are obligații față de lege și nu este stat în stat cu propriile legi când vine vorba de încălcări grave ale normelor sociale atunci poate că există o șansa de salvare.

Dar știți care mai e o șansă de salvare? Dacă acel miliard de catolici ar înceta să mai vireze bani unei organizați de bătrâni pedofili, frustrați sexual și protectorilor lor. În câțiva ani cuferele s-ar goli, activitățile bisericii ar deveni tot mai mult un fel de petrecere pentru angajați și creșterea bisericii ar fi oprită.
Cât timp încă există oameni care mai cred că acești abuzatori și mincinoși sunt oameni ai lui dumnezeu, copii nevinovați vor continua să fie violați în altar, vor fi loviți când strigă după ajutor și vor fi forțați să tacă dacă încearcă să spună cuiva.

Și dacă virați bani în continuare Bisericii Catolice sunteți parțial vinovați de ceea ce li se întâmplă acelor copii.
Gândiți-vă la asta data viitoare când mergeți la spovedanie!

Scurt: vrajitoarele, senatorii şi blestemul taxării

S-a făcut puţină gălăgie recent datorită încercării senatorilor PD-L de a taxa vrăjitoarele.

Propunerea a căzut şi lumea a zis că parlamentarii s-au temut de blesteme.

Nu că aş sugera că parlamentarii sunt oameni raţionali, dar chiar dacă taxarea vrăjitoarelor ar fi adus ceva bani la buget, efectul despre care nimeni nu spune nimic este că acelaşi lucru le-ar fi adus legitimitate.

Serviciile pentru care primeşti bonuri fiscale şi pe care firmele sau PFA-urile plătesc impozite sunt afaceri normale în ochii legii.

Şi de fapt nu contează ochii legii, ci contează ochii consumatorului care primeşte bon şi practic consideră serviciul unui real.

După care mai dă o dată bani pentru acelaşi serviciu, pentru că a primit tot ce se aştepta pentru banii lui (ziceri de bine şi asigurarea din partea OPC că veghează la drepturile lui).

Pentru că dacă sunt servicii reale, taxabile şi cu criterii de servire,  intră sub incidenţa OPC.

Şi nu ştiu cine de la OPC şi-ar dori să o oblige pe mama Omida sau nenumăratele ei progenituri să desfacă cununiile conform cu descrierea de pe bon.

Concluzie: râdem, glumim, dar să nu părăsim lumea raţională, taxarea vrăjitoarelor e un lucru care nu este de dorit.

Mai de dorit este încarcerarea pentru înşelăciune, dar nu trăim în lumea în care fraierul şi banii lui să nu fie repede despărţiţi unul de altul.

Sărăcia, religia şi dezvoltarea

Tocmai ce a ieşit pe piaţă un nou studiu Gallup care confirmă studiile mai vechi ce dovedeau corelaţia dintre gradul de religiozitate al unei naţiuni şi bunăstarea cetăţenilor ei.

Sunt multe date interesante legate de acest studiu şi să nu credeţi ca voi face doar un dans triumfător prin care o să anunţ că ateismul a câştigat.

De fapt studiul proaspăt adus la cunoştinţa publicului aduce o singură problemă în discuţie: de ce sunt ţările mai sărace mai religioase?  Sau ca să spunem altfel: sunt anumite ţări mai sărace din cauză că sunt mai religioase?

Haideţi să explorăm răspunsul având în minte comportamentul religios pe care îl cunoaştem.

1. Sărăcia te face religios. În cazul particular al României ortodoxismul este o religie apocaliptică, ce se plânge constant de discriminare şi tratament incorect. De asemenea propovăduieşte un fatalism extrem, o lipsă de soluţii ridicolă, cel mai comun sfat dat de calugării ortodocşi către enoriaşi e “renunţaţi la civilizaţie şi trăiţi în munţi”.

Şi astfel, într-o societate care nu primeşte de la liderii religioşi imboldul necesar schimbării sociale pe care ne-o dorim cu toţii (credincioşi sau atei deopotrivă) carenţele educaţionale se agrevează, lipsa unor modele de succes e evidentă şi orice om care reuşeşte prin forţe proprii e acuzat de mânării, afaceri dubioase sau, dacă nimic altceva nu merge, că îşi bate copii sau înşeală nevasta. Sau, ca să păstrăm tema, că nu e bun creştin.

Prin urmare, oamenii care se luptă cu mediul afixiant al religiei şi reuşesc să obţină o viaţă mai bună devin mai puţin religioşi.

Aş argumenta asta şi mai uşor dacă ar exista statistici asupra gradului de religiozitate al celor care au plecat în afara ţării comparativ cu cei rămaşi aici, dar, din păcate, studii de acest gen nu s-au efectuat. Având însă studiul Gallup, putem considera că până şi emiganţii sunt incluşi în populaţia ţărilor mai puţin religioase astfel încât statistica este relevantă şi pentru ei.

Şi atunci teoria “sărăcia te face religios” se susţine din mai multe puncte de vedere. Haideţi să vedem care ar fi necesităţile unui om sărac de oriunde în lume şi la ce ar putea spera el de la Dumnezeu:

- apă

- hrană

- un spaţiu de locuit

- un loc de muncă

- sănătate

- acceptare socială

Înainte să râdeţi de faptul că am menţionat apa, nu uitaţi că o mare parte din populaţia ţărilor subdezvoltate nu are acces la apă curentă sau apă curată.

Astfel, dacă luăm doar aceste 5 nevoi de bază şi să zicem că primele două sunt îndeplinite prin dezvoltarea respectivei societăţi astfel încât omul să nu mai trebuiască să se roage pentru o coajă de pâine.

Dacă cu noile energii câştigate (cele care nu mai sunt investite în asigurarea hranei) se orientează către obţinerea unui loc de muncă stabil şi resursele financiare astfel obţinute se indreaptă şi către menţinerea sănătăţii (pe lângă un loc de locuit) rămânem cu integrarea socială. Aici religia ar putea avea un avantaj, infiltrarea intr-o comunitate religioasă e uşoară deoarece cultele sunt foarte primitoare cu noii membrii. În timp însă cu toate nevoile de bază îndeplinite şi cu libertatea de a-şi urma pasiunile, omul nostru poate descoperi că nu există doar comunităţi religioase bine închegate şi astfel nevoile de socializare pot fi îndeplinite de oameni cu credinţe variate.

În acest fel nevoia de religiozitate scade pentru că în timp, ceea ce este cerut de la zei va fi tot mai superficial şi în acelaşi timp relativ uşor de obţinut prin metodele care au funcţionat şi până atunci: munca susţinută.

2. Religia te menţine sărac.

Din păcate această linie de argumentare e ceva mai dificilă. Sigur că aş putea să dau exemple anecdotice de atei foarte bogati (Bill Gates fiind un exemplu lejer) dar haideţi să ne întoarcem la primele paragrafe din punctul 1 în care dezbăteam modul în care ortodoxia îşi propovăduieşte ideile.

Anumite linii de protestanţi sunt excluşi din acest pachet însă multe alte derivaţii ale creştinismului împreună cu islamul propovăduiesc un fatalism, o lipsă de schimbare necesară pentru că totul este deja în mâinile lui Dumnezeu. Dacă rolul tău în viaţă e să fii gunoierul satului, înseamnă că aşa a vrut Dumnezeu şi că nu are sens să speri că viaţa ta poate fi mai bună de atât.  Dacă societatea este în derivă economică, politică, demografică sau de orice alt fel, totul face parte din Plan.

Şi dacă nu ai suficientă raţiune încât să elimini măcar câteva straturi de religie (ceea ce ar separa fundamentaliştii de moderaţi) vei rămâne continuu fatalist şi convins că orice ai face  situaţia ta nu se poate schimba.

3. Veşti bune

Dacă totuşi eşti în continuare religios şi sărac, partea bună e că, în conformitate cu un alt sondaj Gallup e mult mai probabil să fi multumit de viaţa ta. Cei care au declarat ca religia e importantă pentru ei sunt mai mulţumiţi de viaţa lor comparativ cu cei mai puţin religioşi.

Aş argumenta că dacă credinţa în zei te face să vezi viaţa în roz, dar viaţa nu e roz de fapt, nici asta nu e bine.

4. Soluţii

Evident singura soluţie posibilă este educaţia şi dezvoltarea organică a societăţilor cu probleme. Această dezvoltare nu se va întâmpla fără liderii religioşi (care au totuşi şi interesul de creşte standardul de viaţă pentru a putea obţine mai mulţi bani) dar va ajunge să le explodeze în faţă imediat ce suficienţi oameni se trezesc din lanţurile psihologice cu care au fost legaţi.

Şi astfel, în timp şi cu suficiente resurse tehnologice, economice şi stiinţifice, dacă reuşim să oferim un standard de viaţă de calitate unei proporţii suficiente a populaţiei, religiile vor deveni din ce în ce mai irelevante şi apoi se vor întoarce în locul în care trebuiau să se afle de mult: în cărţi de istorie şi legende religioase.

Soția lui Adam nu este Eva

Am întâlnit o poveste fascinantă care face parte din folclorul evreiesc și cred că ar fi ceva de învățat din ea:

Mitul lui Lilith

La început, conform Bibliei, Adam a fost primul om și a numit toate animalele create de Dumnezeu. Animalele veneau însă în perechi, mascul și femelă și Adam (creat sub forma unui tânăr de douăzeci de ani) a devenit gelos și, deși a încercat să se acupleze cu toate femelele pe rând, nu a găsit satisfacție. Prin urmare i-a cerut lui Dumnezeu un partener pentru a nu mai fi singur. [1]

Și Dumnezeu a purces la creearea lui Lilith, pe care a conceput-o la fel ca pe Adam dar a folosit sedimente și mizerie în loc de lut.

Adam și Lilith nu au reușit să se înțeleagă pentru că Lilith nu vroia să se supună lui Adam. Pentru că au fost creaţi egali, atunci când Adam i-a cerut lui Lilith să stea sub el în timpul sexului (poziția misionarului) aceasta a refuzat. Adam a încercat să o supună prin forță și ea a rostit numele magic al lui Dumnezeu și a zburat de lângă el. [2]

Ulterior, Lilith a devenit simbolul demonic al morții copiilor. Refugiata la Marea Roșie Lilith  năstea sute de copii (demoni) pe zi. Îngerii Senoy, Sansenoy și Semangelof au găsit-o și au amenințat că o vor ucide, dar ea le-a spus că Dumnezeu i-a dat în grija copii nou-născuți (băieții până la opt zile, fetele până la douăzeci de zile). Acest “dat in grijă” nu era benevolent, ci era o formă de razbunare pentru faptul că Dumnezeu ii ucidea o suta dintre copii pe zi. Astfel, Lilith se răzbuna pe copii oamenilor pentru proprii copii ucişi.  Totuşi, Lilith le-a promis îngerilor că dacă copilul poartă o amuletă cu fețele unuia dintre ei îl va scuti de la moarte.[3]

Ulterior plecării lui Lilith, Dumnezeu a încercat din nou să creeze un partener pentru Adam. Așa că l-a lăsat pe acesta să se uite în timp ce o construia: sânge, vase, secreții, oase, toate acoperite apoi cu piele. Datorită faptului că a văzut cum era făcută Adam a fost complet scârbit de ea când i-a apărut completă și goală și Dumnezeu a lăsat-o să plece. Nu se știe ce s-a întâmplat cu ea.

Dumnezeu a încercat din nou și în conformitate cu povestea biblică a creat o nouă Eva din coasta lui Adam, apoi i-a dat acesteia bijuterii iar Adam a fost mulțumit.

Explicații:

[1] Ideea că primul contact sexual al bărbatului a fost cu animale s-ar putea să fie din cauza popularității bestialiății în Orientul Mijlociu, care este permisă în practică deși e interzisă în Vechiul Testament

[2] Lilith și modul în care a fost creată spune foarte multe despre modul în care femeile independente erau percepute. În practică, femeilor Canaanite (care o venerau pe Anath, soția zeului Baal) le erau permise relații premaritale (inclusiv sexuale). Iar femeile israelite nu se dădeau în lături de la asemenea lucruri care ar putea fi numite și prostituție, în ciuda denunțării religioase a obiceiului și chiar a interzicerii oferirii sumelor astfel obținute către Dumnezeu. (Deuteronom 23:18). Lilith ar putea să fi devenit un demon și datorită faptului că a refuzat avansurile sexuale ale lui Adam și o astfel de imagine a unei femei independente nu putea fi dragă patriarhatului evreiesc.

[3] Episodul negocierii cu îngerii a devenit o tradiție în comunitatea everiască. Astfel copii care nu puteau fi încă circumciși erau protejați prin trasarea unui cerc de cărbune în care era scris ”Adam și Eva! Afară Lilith”

Concluzii:

Mitul lui Lilith arată o fascinantă etapă din perioada timpurie a religiei mozaice, în care nu totul mergea cum trebuie, Adam siluia animale, Dumnezeu nu înțelegea natura umană și femeile aveau temperament puternic. Evident în timp miturile s-au rafinat și s-a ajuns la ceea ce cunoaștem acum drept Geneza, însă e bine de știut că nu totul a fost așa de la început (așa cum te-ai aștepta de la o revelație bruscă)

Deși nu o dovadă în sine, acest gen de mit întărește percepția femeii ca și necesar inferioară în mozaism, chestiune ce s-a păstrat și în cadrul creștinismului (indiferent ce ar spune apologeții acum).

Legat de Lilith, a mai fost asociată cu succubi (demoni feminini sexuali) și evident cu pericolul de moarte infantilă. Moartea infantilă era o problemă reală în acele timpuri, medicina modernă fiind echivalentul vrăjitoriei, astfel încât explicații supranaturale pentru decesul nou-născuților nu ar trebui să ne mire și cu atât mai puțin asocierea acestei tragedii cu demoni puternici.

Atenție!

E bine de știut că atestarea documentară a mitului lui Lilith începe undeva în secolul 8 e.n, și astfel s-ar putea să nu fie reprezentativ pentru folclorul evreiesc, însă de asemenea e important de știut că tradiția amuletelor protectoare este mult mai veche. Textele sunt foarte variate și nu neapărat consistente unele cu altele, vă recomand studierea amănunțită dacă vă interesează acest mit.

Surse:

http://gnosis.org/lilith.htm

http://www.art.net/~schong/lilithmyth.html

http://istina.rin.ru/eng/ufo/text/663.html

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.